rai (paradis; roată) s. n., pl. raiuri

RAI, San’yô (1781-1832), istoric și poet japonez. Autor al „Istoriei neoficiale a Japoniei”, operă reprezentativă pentru istoriografia sec. 19, care a cunoscut numeroase ediții. A anticipat căderea șogunatului Tokugawa.

RAI etimologii posibile: 1° subst. rai (paradis), 2° subst. hraiu „casă mare goală” (DLR), 3° blg. Paй, Paйкo, sint. <Rad(u). (Weig) și srb. cr. Raj, -a, -an -o, ipoc. < Radislav (Rad vol. 82 pp. 83, 91, 135, 137). Maretič (ib. p. 83) citează și un Hraja, masculin, fără a-1 explica, iar Miklosich (p. 227) nu găsește un sens pentru tema „Raj” în limbile slave; numele circulă și la vlahii din Serbia: Hraiul, alături de Raiul (DR IV¹; A Ist III 85). Împrumutat de la vecinii din sud, legătura cu Radu nu s-a simțit în l. romînă, mai curînd asonanța cu subst. rai, dacă nu chiar aceasta este tema; etim. < ung. rája „calcan” (Ba ung. 45) nu e admisibilă. Coincidențe: Raius, Raian. frecvente la traci (OR I 580). 1. Hraiul și Raiul, 1318 și 1348 (DR IV¹; Rad vol 82 p. 127) nume identice; Raiul, Roman, 1325 (ib); 2. – s. Raiu (Moț). 3. Raia b. (16 B IV 422; 17 B I 71; IO 135); – moșn., olt. (AO X 128); țig. (16 B IV 188). 4. Răian (Moț), o. Rae, I. (CL) și Răescul (ib; Buc). 6. Raițul s.; Raețu t. 7. Răiuțul m-te; cf. Răiusul b. (17 B II 228).