PUIU, lac în SE Deltei Dunării, între brațele Sulina și Sf. Gheorghe, la E de grindul Caraorman; 8,8 km². Legat prin canale cu lacurile Puiuleț, Roșu și Lumina, împreună cu care formează un complex lacustru cu valoare piscicolă.

PUIU subst. 1. Puiu, ard., 1680 (Paș) etc.; -l pren. (Pom; P^u); – fam. (Dm; Buc; Bîr I; 13 – 15 B 127) etc.; Pujeni, -ești ss.; Puescul, St. (Sd XI 269). 2. Puiuleț, loan (17 A II 61, V 171); 3. Puilă moșn. (16 B VI 326). 4. Puia b. (16 B III 206; Sd VI 464) etc.; – f. (Pom; P¹¹; Paș). 5. Compus cu Ilinca: Puilincu, En., mold. (Sd VII 116). 6. Puișorul, V. (Bîr I). 7. Puiță 1579 (AO XXI 187). 8. Puițea (Braș); Puițel act. 9. Puiate, olt. (AO XIX 135) și Puitău (17 B II 276), cf. subst. puit și vb. a împuia.