Profira Prenume feminin destul de frecvent într-o vreme nu prea îndepărtată, Profíra, masc. Profir, provine printr-o metateză din Porfíra, masc. Porfir(ii); acesta din urmă este un nume calendaristic care reproduce gr. Porphýrios, atestat numai în epoca creștină (mult mai vechi este însă Porphýrion, întîlnit la Pindar). Semnificația numelui era clară pentru greci și de altfel chiar pentru români, care îl pot pune ușor în legătură cu subst. porfiră „purpură” sau adj. purpuriu „roșu strălucitor”. Atît numele personal grecesc cît și cuvîntul purpură au la bază subst. porphyra „moluscă care produce vopseaua purpurie, vopseaua însăși sau o haină vopsită cu aceasta”. (Din greacă, pe cale populară, cuvîntul trece în latină sub forma purpura, continuată astăzi de fr. pourpre (de unde rom. purpură), germ. purpur, engl. purple, iar mai tîrziu, prin v. sl. porfira, vechiul cuvînt grecesc ajunge și în română, porfir sau profir). Pătruns în onomasticonul creștin, Porphýrios se răspîndește în Europa, fără a se generaliza însă și fără a fi prea frecvent. Dacă în Occident intermediarul este forma latină, la noi Porfirie pătrunde prin slavă, la fel ca și cuvîntul comun. Dintre formele atestate la noi, Porfir, Porhir, Profir, Profil, Porfira, Profira, doar ultimul pare să mai fie folosit și astăzi ca prenume (hipocoristicul Fira poate proveni și de la Zamfira). ☐ It. Porfirio, magh. Porfir, bg. Porfir(ii), Porfir, Profirka, rus. Porfirii, Porfir, ucr. Porfir, Prohvir etc.

Profil, Profir, -a, -ă, -e v. Porfirie II 1.