PREIA cf. srb. Prija < răd. pri- „a favoriza” (expl. Pașca): 1. – b. (17 B I 450); olt. (Sd V 470); – f. (16 B I 60, III 294; 17 B I 391). 2. Preica b. (17 B III 591); Priico zis și Priiul și Preico (17 B IV 155). 3. Prie fam. (Paș). 4. Priica f. (17 B II 410). 5. Priia din Vlădești, munt., 1638 (RI XII 21).