O definiție pentru Pravăț
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PRAVĂȚ subst. „țintă, direcție”. 1. – sătean (16 B III 322; 17 B I 497, II 337); – P. (Cîmp); -u, boier 1523 (St. Nicolaescu, Doc. slavo-romîne 254); -ul (Gorj 274). 2. Provăț fiul lui Oancea (17 B IV 49), prenume, < pravăț dacă accentul cade pe prima silabă.
Intrare: Pravăț