Pompei m. pl. vechiu oraș roman la S.-E. de Neapole, la poalele Vezuviului; înghițit cu Herculanum sub cenușă în erupțiunea acestui vulcan din anul 79. Săpături, începute în 1748 și continuate de atunci, au scos la lumină aproape jumătate a orașului.

POMPEI (Cnaeus Pompeius Magnus) (106-48 î. Hr.), om politic și general roman. Partizan al lui Sylla, a luptat împotriva lui Sertorius în Spania (76-71 î. Hr.). A luptat împotriva piraților din E M. Mediterane (67 î. Hr.). În 66 î. Hr. a fost numit comandant al armatei romane din Orient în războiul împotriva lui Mitridate IV regele Pontului; îl învinge pe acesta (63 î. Hr.), apoi și pe Tigran II cel Mare al Armeniei. A încheiat, împreună cu Cezar și Crassus, primul triumvirat (60 î. Hr.). Rivalitatea pentru putere dintre el și Cezar a dezlănțuit războiul civil, în timpul căruia P. a fost înfrânt la Pharsalos (48 î. Hr.). A avut legături diplomatice cu Burebista, care i-a promis ajutor militar. Ucis din ordinul lui Ptlemeu XIII, în Egipt, unde se refugiase.

POMPEII, oraș în S Italiei, situat la poalele vulcanului Vezuviu, în conurbația Napoli; 26,2 mii loc. (2002). Ind. textilă, poligrafică, alim. Turism. Fundat (sec. 6 î. Hr.) de osci, locuit de samniți (sec. 5 î. Hr.); a suferit mari stricăciuni în cutremurul din 63 d. Hr. A fost acoperit de lavă și cenușă vulcanică în timpul erupției Vezuviului la 24 aug. 79, o dată cu orașele Herculaneum și Stabiae. Ca urmare a săpăturilor arheologice inițiate în 1748, P. este cel mai bine cunoscut oraș al Antichității. Monumente: templele din forum, basilica, piața acoperită, amfiteatrul, termele. Multe din edificii erau decorate cu picturi (Casa vieții, Casa poetului tragic, Villa misterelor) sau cu mozaicuri (Casa faunului). Aria arheologică face parte (din 1997) din patrimoniul cultural universal.

Pompe, -i v. Pompie 3, 4.

Ultimele zile ale Pompeiului – Titlul celebrului roman (1834) al scriitorului englez Bulwer Lytton, care descrie tragedia orașului Pompei, distrus de erupția vulcanului Vezuviu în anul 79. Popularizat în toată lumea, romanul a transformat titlul într-o expresie care indică un deznodămînt năprasnic. LIT.

Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni (lat. „Zeii au fost pentru învingător (Cezar), dar Cato pentru învins (Pompei)” – Versul 128 din Pharsalia (cartea I), poemul lui Lucan, care descrie luptele dintre Cezar și Pompei. După ce acesta din urmă a fost înfrînt la Pharsalos (anul 48), numai Cato a rămas credincios cauzei celui învins. Versul caracterizează deci pe cel ce slujește o idee, o cauză, chiar cînd a ajuns singurul ei apărător. În romanul Slujbașii, al lui Honoré de Balzac, numai funcționarul Phellion are curajul să conducă pînă în stradă pe fostul lui șef căzut în dizgrație și să-i exprime admirația plină de respect. Cînd se întoarce la birou, un coleg recunoaște: Victrix causa diis placuit, sed victa Catoni! (vezi Opere, vol. V, ESPLA, 1959, pag. 264). LIT.