AMĂREALĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.

AMĂREALĂ ~eli f. Gust amar. /a amărî + suf. ~eală

amăreală s. f., g.-d. art. amărelii; pl. amăreli

POLYGALA L., POLIGALA, AMĂREALĂ, fam. Polygalaceae. Gen originar din Europa, Africa de S, Australia, cca 550 specii, perene, erbacee, semiarbuști sau arbuști. Frunze alterne, uneori opuse sau în verticil, caduce, sesile, înguste, lanceolate. Flori (sepale cu aspect variabil, cele 2 interioare mai mari și colorate, aripile caliciului persistă pe fruct devenind verzi, petala din față în formă de carenă, deseori cu un apendix pețiolat, fimbriat, cele 2 laterale mai slab dezvoltate sau lipsesc, stamine concrescute pînă spre vîrf, albastre, roz, albe sau bicolore) dispuse, de obicei, în raceme sau spice terminale multiflore. Fructul, o capsulă comprimată, cordiformă, ovată sau rotundă, pieloasă. Semințe glabre sau pubescente.

amăreală s. f. sg. tristețe, necaz

AMĂREALĂ s. 1. amărăciune. (~ pelinului.) 2. (BOT.; Polygala) (livr.) poligală. 3. (BOT.; Polygala comosa) (reg.) șopârliță. 4. (BOT.; Polygala vulgaris) (reg.) șerpăriță, șerpânță, șopârliță.