hades sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr hades] (Liv) Infern.

Pluto (sau Pluton), denumire purtată de zeul Hades, considerat posesorul bogățiilor nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pămîntului (v. Hades).

PLUTO v. Pluton (2).

Dis(Pater), denumire purtată în mitologia romană de o zeitate subpămînteană, identificată mai tîrziu cu Pluto.

Hades (sau Pluto), zeul împărăției subpămîntene, fiul lui Cronus și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, cînd s-a născut, Hades a fost înghițit de tatăl său, apoi dat afară (v. și Cronus). Mai tîrziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Cînd s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpămînteană. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cîrmuia alături de soția sa, Persephone (în legătură cu răpirea Persephonei v. și Demeter). El nu îngăduia nimănui, o dată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Cînd Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pămîntului.

Saturnius, denumire purtată de Iupiter, de Neptunus și de Pluto, ca fii ai lui Saturnus.

PLUTON (PLUTO) 1. (În mitologia greacă) Patron al comorilor subterane, apoi, prin identificare cu Hades, zeu dominând peste Infern și peste bogățiile subpământene. Este fiul cuplului Cronos-Rhea, deci frate cu Zeus. 2. Cea de-a noua planetă a sistemului solar descoperită de Clyde William Tombaugh la 18 febr. 1930, pe baza calculelor lui Percival Lowell. Este situată la o distanță medie de 5,91 x 10⁹ km de Soare. Are un diametru de c. 2.380 km, masa de 1,3 x 10²² kg (c. 0,002 din masa Pământului) și densitatea de 1,8 g/cm³. Perioada de revoluție (anul plutonian) este de 248,6 ani, iar perioada de rotație – retrogradă – (ziua plutoniană), de 6,39 zile. Orbita planetei P. este pronunțat eliptică (excentricitatea de 0,249) și înclinată cu 17°9′ față de planul elipticii. P. are un satelit, Charon, descoperit în 1978 de J.W. Christy, al cărui diametru este de c. 1.190 km, situat la o distanță de c. 20 de ori mai mică decât distanța Pământ-Lună, cu care P. formează un sistem binar, cu o mișcare sincronă și care intersectează orbita planetei Neptun. (În anumite perioade, de ex. între anii 1979 și 1999, P. s-a aflat în interiorul orbitei planetei Neptun.) Se presupune că este formată din gheață și roci și are o temperatură de c. 70 K (-203°C).

La noapte vom cina la Pluto, adică, pe ocolite zis: „Vom muri”, deoarece Pluto era zeul infernului – Cuvinte istorice rostite de regele Leonidas al Spartei (secolul V î.e.n.), cînd se hotărîse, împreună cu o mînă de oameni, să năvălească în timpul nopții în lagărul dușman și să-l ucidă pe Xerxes, regele perșilor, chiar în cortul lui. Era o expediție care îl ducea sigur la moarte. Și într-adevăr, eroii spartani „au luat cina în noaptea aceea la Pluto”, adică au murit cu toții. De supraviețuit, au supraviețuit numai cuvintele de mai sus care, în literatură sînt puse în gura celor ce pornesc în expediții, raiduri, recunoașteri foarte primejdioase, de unde sînt puține șanse să se mai întoarcă. IST.