PIȘCA vb., cf. și blg. пишкa „penis” de copil. 1. Pișcă, M. (M Put 205); Pișculescu act. 2. Pișcău (C Ștef). 3. Pișcov călăraș 1650 (Sd IV 38). 4. Picicu din Bîrsa (Sd X), cf. blg. пичкa „rușinea femeii” (Weig. Wörterbuch). 5. Chișcă-babă t. (Sd YII 280) < vb. a pișcă. 6. Pișcărești s. < subst. pișcar (un pește) v. Țipar.