Pilat (Ponțiu) m. procurator roman în Iudea sub Tiberiu, osândi la moarte pe Crist, cu toate că recunoscuse nevinovăția lui.

PILAT, procuratorul Iudeei: Pontius Pilatus. 1. Pilat, mold. (Dm; Băl II; 16 A I 260); -u (Giur 73); diac (16 A II 18); munt. (17 B II 276); -a f., 1599, mold. (Sd XI 272). 2. Chilat, I., mold. 3. Vezi Pile.

Pilat din Pont (Pontius Pilatus), guvernator (procurator) roman al Iudeii între anii 26 și 36 d. Hr., pe timpul împăratului Tiberiu. În timpul guvernării sale a avut loc procesul și condamnarea lui Iisus Hristos. Deși L-a găsit nevinovat, Pilat eliberează totuși un tâlhar, numit Varava, iar pe Iisus îl condamnă la moarte sub presiunea mulțimii îndârjite a evreilor, spălându-se pe mâini înaintea acesteia ca să-și arate nevinovăția.

PILAT DIN PONT (PONTIUS PILATUS) (?-după 36 d. Hr.), procurator roman al Iudeii (26-36). Potrivit tradiției, în timpul administrației sale în Palestina a avut loc procesul și condamnarea lui Hristos (33), după care, pentru a-și arăta nevinovăția s-a spălat pe mâini în fața mulțimii. Înlăturat din funcție după masacrul samaritenilor, se pare să s-a sinucis.

a se spăla pe mâini (ca Pilat din Pont) expr. a nu se implica într-o dispută; a nu-și asuma responsabilitatea într-o situație critică.