PIELE subst. I. 1. – Ion (BCI II 250); – St., olt. (Sd VI 477). 2. Pieleș s. (Dm); -b., mold. (Sur XXII); Pialeș, I. (17 A IV 289); marital: Pieleșoae, Trufana, mold. (Glos); Pielești s. 3. Pielici, poreclă (Sc). 4. Pieliș, Negrilă (16 A II 84). 5. Pielitul t. 6. Compuse: Chiele-albă (Sd XI 57); Chiale-albă (Băl VI); Chelearsă b. (Sur XI). II. Forme scrise cu e citit ie: 1. Pela b. (Puc). 2. Pelea, Manea, munt. 1636 (17 B II 4; Sd V 480); – Amza, olt. (An Com; Pelești s. (Tis). 3. Pelici (Sd X). 4. Peleș b. (Dm); -ul s. (Bih); cf. însă și Peleș, hidronim cu fonetismul e și vr. peleș „fimbria” (DR I 219). 5. Peliș, mold. 1581 (Sur XIX); -or s., ard. Formele 4 și 5 se pot explica și prin subst. peleș „ciuciur”, „moț”.