PIC(Ă) cf. subst. picui „vîrf” și pică = „bibilică”. 1. Pic (Moț); -u (IO 3); Picul aprod (16 A IV 146) și s.; -, -a și -ea b. olt (Sur VI; 16 A I 353); Picești, ioan (sic) (16 A II 81) și s. 2. Pica, ard, 1202 (11-13 C I 25); – 1688, ard. (Paș); – pren. (P Bor 103, 117). 3. Picurești s. < subst. picui. 4. Cf. Pichiul, N. (Sd XV 241). 5. + -oș: Picoșul și Picoșelul, oronime în munții Buzăului, cf. subst, picui, fără relație cu vreun antroponim.