Pașa v. Pavel IV 5.

PAȘĂ subst. (demnitar turc). 1. Pașa, Sima (16 A I 456). 2. + -ică, Pașica b. (17 A V 30). 3. + -in: Pașin (Băl I). 4. Prob. + adj. rău: Pășareul, Ilie (17 B III 355); Pășrăiscu, Neagoe 1569 (Drj 113). 5. Prob. + Diĭ, ca în expresia „pașa de la Diĭ” (Vidin); Pașadia postelnic, 1488 (Ț-Rom); alți boieri cu acest nume: (16, B II 9; 17 B I 201) etc.; – Iscrul, olt. (AO XV 36). 6. Peșadia (16 B V 37). 7. Alte compuse: Pașalega act., Pașaștima popa (17 B III 353). Cf. și ucr. ∏aшa ipoc. < Pavel.