MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ◊ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.

MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.

MEI ~ m. 1) Plantă erbacee furajeră din familia gramineelor, cu semințe mici, ovale, care se folosesc în alimentație. 2) Semințele acestei plante folosite ca hrană pentru vite și păsări. /<lat. milium

MEIȘOR m. Plantă erbacee din familia gramineelor cu tulpina ramificată, frunze înguste și cu flori de culoare verde-deschisă sau violetă. [Sil. me-i-] /mei + suf. ~ișor

mei (planta) s. m.

mei (meiște) s. n., pl. meiuri

meișor s. m. (sil. me-i-), pl. meișori

PANICUM L., MEI, fam. Gramineae. Gen originar din regiunile mai călduroase, ale Terrei, cca 490 specii, anuale sau perene, cu aspect diferit. Tulpină cilindrică, fistuloasă, articulată. Frunze dispuse altern, sesile, cu lamina îngustată (cu nervuri paralele), vagina aspru-păroasă. Flori așezate în spiculețe turtite care, la rîndul lor, sînt dispuse în panicule pendente. Fiecare spiculeț are la bază 3 glume, dintre care cea externă foarte mică.

MEI s. (BOT.) 1. (Panicum miliaceum) (reg.) părâng, păsat, (Mold. și Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Lithospermum officinale) (reg.) mărgelușă, (înv.) mălăcel; b) (Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă.

MEIȘOR s. (BOT.) 1. (Milium effusum) (reg.) mei-pădureț, mei-sălbatic. 2. (Panicum sanguinale) (reg.) mohor-roșu.

mei s.m., s.n. I s.m. (bot.) 1 Panicum miliaceum; <reg.> mălai, mălai-roșu, părâng, păsat, păsat-mărunțel, păsatul-vrăbiei (v. păsat), sărăcin¹. 2 <reg.> păsat. Își hrănește papagalii cu mei. 3 mei-mărunt = mei-păsăresc = Panicum capilare; meișor; mei-păsăresc = a Lithospermum officinale; <reg.> argint, argințică, mărgelușă, <înv.> mălăcel; b Setaria verticillata; dughie, mohor, <reg.> bursoacă, iarbă-costrei, lipici; (pop.) mei-tătăresc v. Mătură (Sorghum vulgare); (reg.) mei-lung = (art.) meiul-canarilor v. Iarba-cănărașului (v. iarbă) (Phalaris canariensis); mei-nebun = mei-păsăresc v. Mohor (Setaria viridis); mei-pădureț = mei-sălbatic v. Meișor (Milium effusum). II s.n. (agric.; înv.) v. Meiște.

meișor s.m. (bot.) 1 Milium effusum; <reg.> mei-pădureț, mei-sălbatic, părâng. 2 Panicum sanguinale; <reg.> mohor-roșu. 3 Panicum capilare; mei-mărunt, mei-păsăresc.