Pandora f. Mit. 1. numele femeii plăsmuită de Vulcan și însuflețită de Jupiter, care îi dărui o cutie, de unde ieșiră toate relele, rămânând pe fund numai speranța; 2. fig. cutia Pandorei, izvor de multe rele.

pandora, instrument cu coarde ciupite din sec. 16-17, de registru (1) grav, având prin eclisele alcătuite din trei curburi paralele, o formă rar întâlnită. Între cordarul* așezat drept și jgheabul capului erau întinse 5-7 perechi de coarde.

Pandora, întîia femeie din lume, creată de către Hephaestus și de către Athena, la porunca lui Zeus. Cînd Prometheus a furat focul din ceruri ca să-l dăruiască oamenilor, părintele zeilor a hotărît să-l pedepsească, dăruindu-i-o pe Pandora. Fiind respinsă de Prometheus, Pandora a izbutit însă să-l cucerească pe fratele acestuia, pe Epimetheus, care a luat-o de soție. Drept dar de nuntă, Pandora, pe care zeii o împodobiseră cu toate farmecele, a adus o cutie în care olimpienii închiseseră toate relele omenești. Ajunsă pe pămînt, ea le-a dat drumul, umplînd lumea cu ele. După o altă variantă, în cutia Pandorei ar fi fost închise toate lucrurile bune pe care zeii le-au dăruit muritorilor. Deschizînd cutia, ea le-a lăsat să iasă și să se întoarcă din nou în lăcașul zeilor, de unde veniseră. Singură Speranța a rămas pe pămînt, pentru muritori, căci ea, aflîndu-se la fund, cînd Pandora a închis din nou cutia, a rămas acolo, nemaiavînd timp să iasă.

Pandora, prima femeie în mitologia greacă, creată de Hefaistos și de Atena din ordinul lui Zeus, supărat pe Prometeu pentru furtul focului din cer și dându-i-o acestuia ca soție, dar refuzată. ◊ Cutia Pandorei = cutie dată de Zeus ca dar de nuntă Pandorei, care conținea toate relele omenești, rele răspândite în lume când, din curiozitate, ea a deschis cutia, nerămânând aici decât speranța.

PANDORA (în mitologia greacă), prima femeie modelată din lut, la porunca lui Zeus, de către Hefaistos și Atena. Se căsătorește cu Epimeteus, fratele lui Prometeu (care o respinsese). Ca dar de nuntă, Zeus i-a dat vestita „cutie a P.” în care erau închise toate relele omenești (ura, durerea, bolile, moartea etc.). Coborâtă pe pământ a deschis, din curiozitate, cutia și toate relele s-au răspândit printre oameni pe fundul acesteia rămânând doar speranța. Relele eliberate printre oameni erau pedeapsa lui Zeus împotriva beneficiarilor răpirii focului de către Prometeu din Olimp și al aducerii lui pe Pământ. Mitul P., ca și mitul biblic al „păcatului originar”, urmărește să explice originea răului pe Pământ. Cutia ei simbolizează acele daruri care ascund nenorociri sub o înfățișare ademenitoare.

Cutia Pandorei – Pandora a fost prima femeie din lume, după mitologia greacă, modelată de Hefaistos, însuflețită de Athena și înzestrată de alți zei cu toate darurile [de unde și numele ei de pân (tot) și dôron (dar)]. lupiter, furios pe Prometeu că a furat focul din cer, a vrut să se răzbune. I-a trimis-o ca nevastă, cu o cutie care conținea toate relele și care avea să intre în istorie și literatură sub numele de cutia Pandorei. Prometeu, bănuind că lupiter îi întinde o capcană, a refuzat. În schimb, fratele său, Epimeteu, s-a lăsat ademenit; și cînd Pandora a deschis cutia, s-au revărsat toate relele din lume: boli, necazuri, ură, suferință etc. Cînd a închis-o la loc – povestește Hesiod – era prea tîrziu. Nu mai rămăsese pe fundul cutiei decît speranța! A rămas însă altceva: expresia cutia Pandorei, la care se fac frecvente aluzii, spre a desemna o sursă de nenorociri mascată de aparențe atrăgătoare. MIT.