Paisie m. V. Radu VII.

PAISIE (numele laic Petru Velicicovski) (1722-1794), călugăr rus. Stabilit în Moldova; stareț al Mănăstirii Neamț (din 1779). Arhimandrit (din 1790). Îndrumător al vieții monahale din Moldova. Studii la Poltava și Kiev. Între 1746 și 1763 a trăit la Muntele Athos, unde a pus bazele schitului „Sf. Ilie”. A inițiat numeroase traduceri din literatura patristică, postpatristică și ascetică greacă în limba română sau slavă și rusă, realizând el însuși c. 40 („Filocalia”). Creatorul unei importante școli de călugări ucenici, care i-au propovăduit în Moldova, Țara Românească și Rusia învățăturile („mișcarea spirituală paisiană”) și rânduielile. Canonizat (1988).

PAISIE 1. – Frecv. n. mon. (Bis R). 2. Pais (Ard I 280); olt. (RI VI 262); -u, mold. (Isp V); Păiseni s. 3. + -an: Paisan.

Paisie Velicicovschi (1722-1794), sfânt, stareț al m-rii Neamț, n. la Poltava în Malorusia (Ucraina). După studii la Academia movileană din Kiev (1735), este făcut rasofor sub numele de Platon (1741), trece în Moldova (1745), unde reorganizează obștea celor aproape o mie de călugări, deprinzând pe mulți să practice isihasmul. A tradus din operele sfinților părinți aproape 300 de manuscrise, dintre care vreo 40 scrise de el. Cuviosul Paisie este numit și „cel Mare”, fiind îngropat în bis. mare a m-rii Neamț. Este sărbătorit la 15 noiembrie.

PAISIE din Hilendar (1722-1798), istoric, ideolog al mișcării de eliberare națională a Bulgariei. Călugăr la mănăstirile Hilendar și Zografu. Autor al „Istoriei slavo-bulgare”.

RADU PAISIE (Petru de la Argeș), domn al Țării Românești (1535-1536, 1536-1539, 1539-1544, 1544-1545). Fiul nelegitim al lui Radu cel Mare și văr cu umanistul Nicolaus Olahus. Călugărit sub numele de Paisie, a ajuns egumen al mănăstirii Argeș. Ales domn de către boieri, după uciderea lui Vlad Vintilă, fratele său vitreg, de către complotiști la o vânătoare. Supus Porții. În timpul domniei lui se accentuează luptele dintre grupările boierești, iar turcii fac dese incursiuni în țară, cucerind Brăila și teritoriul înconjurător, pe care le transformă în raia (1540). Ctitor al mănăstirilor Valea (1533-1534) și Mislea (1536-1537). Mazilit de către turci, a fost înlocuit de Mircea Ciobanul, un alt fiu al lui Radu cel Mare.