ORZ I. sn. 1 🌿 Plantă ierboasă, cu tulpina dreaptă și robustă, ale cărei grăunțe ce cresc pe spice, servesc de nutreț cailor; din ele se mai prepară arpăcașul, grișul, malțul ce servă la fabricarea berei, etc. Se cultivă la noi trei feluri de orz: ~ul românesc, moldovenesc sau ~ adevărat, care are spicul mare, iar în spic patru rînduri de grăunțe (Hordeum vulgare) (🖼 3466); ~ul mucheri(u) sau mucherul, numit și ~ iernatic, cu șase rînduri de grăunțe (Hordeum hexastichon) (🖼 3467) și orzoaica, propriu zis ~ul de bere, cu două rînduri de grăunțe (Hordeum distichon) (🖼 3468); în Muntenia se înțelege sub numele de „orzoaică” varietatea de orz mucheriu: ~ul este lunguieț, Cu o coajă cam gălbuie și țeapă în vîrfuleț (PANN); ~ul a dat în copt; 👉 GÎSCĂ1 ¶ 2 🌿 ~-PĂDUREȚ, plantă ce seamănă cu orzul și crește prin pădurile umbroase și prin dumbrăvi (Hordeum europaeum) (🖼 3470) ¶ 3 🌿 ORZUL-ȘOARECILOR, mică plantă ierboasă, din fam. gramineelor, cu spice ca ale orzului, ce crește prin dărîmături și pe locuri inculte (Hordeum murinum) (🖼 3469) ¶ 4 Trans. 👞 Gurguiu la opincă. II. OARZE pl. 🚜 Cîmp semănat cu orz: cît vedea cu ochii, nu întîlnea decît pete gălbui de oarze secerate (D.-ZAMF.) [lat. hordeum].

ORZ subst. 1. Orzu, frecv. (Paș). 2. Orza 1688 (Paș). 3. Orzan (Paș; Drag 117) etc.; Moai, pren. munt. 1658( BCI XII 104). 4. Orz/ea (Cat; 16 B II 375; 17 B II 66; C Ștef); -ești s. (Dm). 5. Orză (17 B IV 295) și act.; Oarză, A., mold., act. 6. Orzeață (17 B I 489). 7. Orzișor olt. (Sd VII 166); neg. brașovean (Mz Pl I 104). 8. Orzoiu (Paș). 9. Urzescu (Puc). 10. Cf. Orozescu, Coman (BCI XII 110) și Orja < subst. orja var. la orz.