verigel sm [At: BRANDZA, FL. 162 / V: ~ițel / Pl: ~ei / E: verigă + -el] 1 Plantă parazită, lipsită de clorofilă, cu tulpina cărnosă, acoperită de solzi sau peri, fără frunze, cu flori galbene-roșietice, care crește pe rădăcinile unor plante de câmp sau de pădure Si: (reg) bujor, untișor, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche caryophylacea). 2 Plantă care parazitează pe rădăcinile leguminoaselor Si: (reg) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, săgeata-lui-Dumnezeu (Orobanche gracilis). 3 Plantă parazită cu flori de culoare galbenă, cafenie sau roșie-violetă (Orobanche lucorum). 4 Plantă care parazitează pe rădăcinile de trifoi (Orobanche minor). 5 Plantă care parazitează pe rădăcinile de lucernă Si: (pop) verigea (2) (Orobanche lutea). 6 (Îc) ~ul-găiei Plantă cu tulpina subțire, cu spic multiflor și cu flori de culoare cafeniu-violacee (Orobanche picridis).

LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Înv. și reg.) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, cu frunze mici ca niște solzi, dăunătoare culturilor de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun etc., din care își extrage hrana, provocând reducerea recoltelor (Orobanche ramosa). – Lup + suf. -oaie.

VERIGEL, verigei, s. m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunzele reduse la solzi mici și cu flori galbene-roșietice dispuse în ciorchini (Orobanche caryophyllacea). – Verigă + suf. -el.^[1] modificată

LUPOAIE ~ f. Plantă erbacee parazită care crește pe rădăcinile de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun, dăunând acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

VERIGEL ~i m. Plantă parazită lipsită de clorofilă, cu frunze în formă de solzi mici și cu flori galbene-roșietice, dispuse în ciorchini. /verigă + suf. ~el

lupoaie s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. lupoaie

verigel s. m., pl. verigei, art. verigeii

OROBANCHE L., OROBANCHE, fam. Orobanchaceae. Gen originar din Europa, cca 100 specii, parazite pe rădăcinile unor plante cu tulpinile îngroșate sub pămînt. Crește pe iederă, Fatsia, Pelargonium, cînepă, tutun, unele leguminoase etc. Flori (caliciul campanulat, 4-6-fidat sau cu 2 sepale, corolă bilabiată, labiul superior lat, erect, franjurat sau bilobat, cel inferior lat, erect, trilobat, stamine cu antere glabre) în raceme, la vîrful tulpinii, dispuse de jur împrejurul tulpinii. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

LUPOAIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

LUPOAIE s. v. lupoaică, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

VERIGEL s. (BOT.) 1. (Orobanche caryophyllacea) (reg.) crăielici, floarea-untului, iarba-untului, iarba-vântului, săgeata-lui-Dumnezeu. 2. (Orobanche gracilis) (reg.) săgeata-lui-Dumnezeu.

lupoaie s.f. I (bot.) 1 Orobanche ramosa sau Orobanche purpurea; <reg.> busuioc-sălbatic, lupăriță, lupoaică, țâța-vacii (v. țâță), tâțoi. 2 (reg.) v. Tărtăcuță. Tâlv. Tigvă (Lagenaria gourda). II (zool.; înv. și reg.) v. Lupoaică.