bălúșcă s.f. (bot.) Plantă erbacee, din familia liliaceelor, cu florile albe (Ornithogalum umbellatum). • pl. -uște. /băl + -ușcă.

BĂLUȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă.

bălușcă s. f., g.-d. art. băluștei; pl. băluște

ORNITHOGALUM L., LUȘCĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, pînă la 105 specii, erbacee, vivace, bulboase. Flori (perigon cu 6 foliole libere) mari, parfumate, verzi pe dinafară, albe în interior, după înflorire devin în întregime albe, pedunculate, dispuse în formă de racem terminal. Frunze liniare, întregi, canaliculate. Bulb alb, piriform. Fruct, capsulă.

BĂLUȘCĂ s. (BOT.; Ornithogalum umbellatum) (reg.) găiniță, găinușă, ceapa-ciorii, ceapă-ciorească, laptele-păsării, plisc-păsăresc.