Origene m. vestit părinte al Bisericii, născut în Alexandria Egiptului (185-283).

Origen(e) (185-253 d. Hr.), scriitor bisericesc din perioada patristică, n. la Alexandria. După studii cu străluciți învățați ai vremii, este numit la 18 ani conducătorul școlii catehetice din Cezareea (240 d. Hr.). Este creatorul teologiei științifice în Răsărit. A scris aprox. 2.000 de lucrări cu caracter exegetic, apologetic, dogmatic etc. Spre sfârșitul vieții a fost închis în timpul persecuției lui Deciu. Utilizând metoda alegorică în interpretarea Bibliei, a avut unele erori de credință și concepție, care au provocat în Biserică cearta origenistă, încheiată la Sinodul 5 ecumenic (552 d. Hr.) prin condamnarea sa.

ORIGENE (c. 185 – c. 253), filozof, teolog creștin și scriitor grec născut în Egipt, la Alexandria. Celebru datorită vastei sale culturi filozofice, a fost comparat cu Socrate. Conducător al Școlii catihetice din Alexandria. A realizat prima ediție critică a „Vechiului Testament”, conținând șase versiuni (de unde titlul lucrării Hexapia) însoțite de comentarii. O. a reformulat învățătura creștină în sens platonizant și gnosticizant, folosind în special metoda alegorică; a apărat doctrina preexistenței sufletelor și a propovăduit apocatastaza, mântuirea tuturor lucrurilor, inclusiv a diavolului; pentru astfel de idei, a fost nevoit să renunțe la activitatea didactică și să se stabilească în Cezarea, unde, în timpul prigonirii creștinilor (250) sub Decius, a fost prins și torturat. Controversele stârnite în secolele următoare de doctrinele sale au dus la condamnarea lor ca eretice la Conciliul de la Constantinopol (553); aceasta a dus la dispariția unei mari părți a numeroase scrieri, din care s-au păstrat doar fragmente traduse în latină în sec. 4. Op. pr.: „De principiis”, „Contra Celsus”.