Definiția cu ID-ul 560672:
Enciclopedice
ORIGENE (c. 185 – c. 253), filozof, teolog creștin și scriitor grec născut în Egipt, la Alexandria. Celebru datorită vastei sale culturi filozofice, a fost comparat cu Socrate. Conducător al Școlii catihetice din Alexandria. A realizat prima ediție critică a „Vechiului Testament”, conținând șase versiuni (de unde titlul lucrării Hexapia) însoțite de comentarii. O. a reformulat învățătura creștină în sens platonizant și gnosticizant, folosind în special metoda alegorică; a apărat doctrina preexistenței sufletelor și a propovăduit apocatastaza, mântuirea tuturor lucrurilor, inclusiv a diavolului; pentru astfel de idei, a fost nevoit să renunțe la activitatea didactică și să se stabilească în Cezarea, unde, în timpul prigonirii creștinilor (250) sub Decius, a fost prins și torturat. Controversele stârnite în secolele următoare de doctrinele sale au dus la condamnarea lor ca eretice la Conciliul de la Constantinopol (553); aceasta a dus la dispariția unei mari părți a numeroase scrieri, din care s-au păstrat doar fragmente traduse în latină în sec. 4. Op. pr.: „De principiis”, „Contra Celsus”.