OPĂRI (-ăresc) vb. tr. și refl. 1 A (se) frige, a (se) arde cu apă fierbinte: au turnat acel uncrop peste dînsele acolo și le-au opărit (SB.); și-a dat pielea popii, opărindu-și gîtul c’un felegean de cafea clocotită (ALECS.); toate lighioanele, cu gîturile întinse, se plînseră că li s’au opărit gîtlejurile (ISP.) ¶ 2 A spăla cu apă fierbinte un animal junghiat, spre a-i scoate mai ușor părul de pe trup: la Crăciun, cînd tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea (CRG.); găina mai întîiu se opărește și apoi se jumulește ¶ 2 A turna apă clocotindă peste ceva: ~ rufele; m’a trimes părintele să opăresc... lîna cea din poloboc (SB.) ¶ 4 🐙 ~ stupii, a înnăbuși albinele cu fum de pucioasă aprinsă sub stup (VIC.) ¶ 5 A trage o săpuneală, un perdaf: ian să îndrăznească cineva să zică ba, că-l opăresc (ALECS.) [vsl. opariti].

OPĂRI vb. 1. Participiul adjectival: Opăritul vlah din Serbia (DR IV¹); Opăriți s. 2. Opărică, mold.