ODOBĂ < sl. rus. xyдoбa 1° „posesiune” 2° fără valoare < sl. χвдъ. „prost” (Vasmer), nume de exorcism dat spre a îndepărta spiritul rău. 1. – Ioan (C Ștef; Sur IX; 1G A I 430); – 1599 vatag, (C Neamț 14). 2. Odoabă pren. (Cotr 82). 3. Odobul t. 4. Odobean, Giurgea, din Hodobeni (17 B IV; Odobjeni s. (Ac. Bz 7); -escu Al., scriitorul; -asca s.; Odobești, orașul, scris și Hodobești t. (Î Div). 5. Prob. + -ac, Odobac (în literatură). 6. Hodoba t. 7. Forma veche: Udob Jurj (Ștef); -a 1330, fiu de domn (G Dom); -a Banița b. (16 B I 80); -ă Nan, 1388. (13 – 15 B 42, 53) scurtat în Dobă Nan 1392 (Fior 17). 8. Deci, prin afer.: Doba s. (AO XVI), Dobești s. (RI V 228) și prob. Doban (Vra); Dobul fam. sec. XVIII (Gorovei, Folticeni 37); v. și Dobă 1, 2.