4 definiții pentru Octav

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

botez s.n. I (bis.) 1 Taină a religiei creștine (prima dintre cele șapte) prin care o persoană este primită in rîndurile credincioșilor. 2 Ritual prin care se săvîrșește prima taină creștină, iertîndu-i-se celui botezat păcatul originar, care constă în scufundarea de trei ori a noului născut în apă sfințită (în cultul ortodox) sau în stropirea corpului cu apă sfințită (în cultul catolic), atribuindu-se, în același timp, un prenume. La botezul copilului să fie adunați cu toții în dragoste familială (SLAV.). Nume de botez v. nume. ♦ Ext. Petrecere sau masă organizată cu prilejul botezului; cumetrie. 3 Apă sfințită utilizată la botez sau la Bobotează; agheasmă. 4 Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau al unor sărbători bisericești. Cîtă vreme umbla popa cu botezul prin partea aceea de sat (AGÂR.) ♦ (fam.) Udare cu apă (în joacă)... Erau întîmpinați cu vedre de apă din care erau botezați (AGÂR). II Fig. 1 Expr. (milit.) Botezul focului = prima participare activă la luptă în timpul unui război. 2 (mar.) Ceremonial de lansare a unei nave noi pe apă. • pl. -uri. /de la boteza, prin derivare regresivă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Octav Purtat de membrii unei vechi și nobile ginte romane, Octavius se încadrează într-o serie de nume personale, folosite în epoca veche de multe popoare, care la origine desemnau ordinea nașterii copiilor dintr-o familie. Alături de Primus (al cărui corespondent în română este Pîrvu, de origine slavă), Secundus etc. romanii foloseau pentru al optulea copil pe Octavus, nume personal identic cu numeralul ordinal format de la octo „opt” (octo - este folosit astăzi și la noi ca element de compunere, iar lat. octava este reprezentat de neologismul octavă; din aceeași familie face parte și octombrie, numele lunii a opta după vechea împărțire a anului, după cum septembrie era „a șaptea”, noiembrie, „a noua” și decembrie „a zecea”). De la Octavius se formează apoi, în epoca imperială, cu suf. -anus, Octavianus, cognomen celebru în istoria romană datorită primului împărat C. lulius Caesar Octavianus Augustus (după cum se știe, acesta era fiul adoptiv al lui C. Iulius Caesar, al cărui nume îl purta, adăugîndu-i-se, după obiceiul de atunci, derivatul în -anus de la numele ginții din care provenea, Octavia). Cu toate că cele două nume apar în onomasticonul creștin, ele au fost adevărate rarități în apus pînă la Renaștere, cînd au început să fie la modă vechile nume ale istoriei romane. Mult mai tîrziu, în secolul trecut, dar din aceeași sursă și pe aceeași cale, Octav, Octávia, Octávian, Octaviána (cu hipoc. recent Tavi, folosit atît pentru masculin, cît și pentru feminin) intră în onomastica noastră. ☐ Fr. Octave, Octavie, germ. Oktavus, Oktavian, it. Ottavio, Ottavia, magh. Oktávia, Oktáv. ☐ Pictorul Octav Băncilă, poetul Octavian Goga etc.

BĂNCILĂ, Octav (1872-1944, n. Corni, jud. Botoșani), pictor român. Compoziții cu un puternic caracter de protest social („1907”, „Grevistul”, „Peticarul”, „Spre casă”) și naturi statice cu flori și fructe („Liliac”).

BOTEZ, Octav (1884-1943, n. Iași), critic și istoric literar român. Frate cu Jean Bart. Prof. univ. la Iași. A făcut parte din cercul „Vieții românești”. Studii, analize și eseuri critice („Pe marginea cărților”, „Alexandru Xenopol, teoretician și filozof al istoriei”, „Figuri și note istorico-literare”).

Intrare: Octav
Octav nume propriu
nume propriu (I3)
  • Octav