Definiția cu ID-ul 1215134:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Octav Purtat de membrii unei vechi și nobile ginte romane, Octavius se încadrează într-o serie de nume personale, folosite în epoca veche de multe popoare, care la origine desemnau ordinea nașterii copiilor dintr-o familie. Alături de Primus (al cărui corespondent în română este Pîrvu, de origine slavă), Secundus etc. romanii foloseau pentru al optulea copil pe Octavus, nume personal identic cu numeralul ordinal format de la octo „opt” (octo - este folosit astăzi și la noi ca element de compunere, iar lat. octava este reprezentat de neologismul octavă; din aceeași familie face parte și octombrie, numele lunii a opta după vechea împărțire a anului, după cum septembrie era „a șaptea”, noiembrie, „a noua” și decembrie „a zecea”). De la Octavius se formează apoi, în epoca imperială, cu suf. -anus, Octavianus, cognomen celebru în istoria romană datorită primului împărat C. lulius Caesar Octavianus Augustus (după cum se știe, acesta era fiul adoptiv al lui C. Iulius Caesar, al cărui nume îl purta, adăugîndu-i-se, după obiceiul de atunci, derivatul în -anus de la numele ginții din care provenea, Octavia). Cu toate că cele două nume apar în onomasticonul creștin, ele au fost adevărate rarități în apus pînă la Renaștere, cînd au început să fie la modă vechile nume ale istoriei romane. Mult mai tîrziu, în secolul trecut, dar din aceeași sursă și pe aceeași cale, Octav, Octávia, Octávian, Octaviána (cu hipoc. recent Tavi, folosit atît pentru masculin, cît și pentru feminin) intră în onomastica noastră. ☐ Fr. Octave, Octavie, germ. Oktavus, Oktavian, it. Ottavio, Ottavia, magh. Oktávia, Oktáv. ☐ Pictorul Octav Băncilă, poetul Octavian Goga etc.