*OARDĂ (pl. -de) sf. Hordă, gloată, popor rătăcitor, năvălitor, puhoiu: puhoaiele de barbari, oardele sălbatice ale pustietăților de la miază-noapte și de la răsărit (VLAH.); Românii se războise odinioară cu Turcii și risipise oardele lor (GN.) fr. [h o r d e].

Oardă v. Iordan 3.

OARDĂ subst., var., la ordine. 1. – (Moț). 2. Ordea, călăraș, 1655 (Sd IV 42).