O definiție pentru Oțel


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OȚEL subst. 1. – b. și -escul (Dm; Ștef); -ești s. (ib.); Otel, (16 A I 111); Oțăl (C Ștef). 2. Otelea (Vra; 16 B I 159 etc.).

Intrare: Oțel
Oțel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Oțel