PLUTICĂ, plutici, s. f. Plantă erbacee acvatică cu rizom lung, cu flori galbene și cu frunze lucitoare care plutesc la suprafața apei (Nymphoides peltata). – Plută¹ + suf. -ică.

PLUTICĂ ~ci f. Plantă erbacee acvatică, având flori galbene și frunze lucitoare care plutesc pe suprafața apei. /plută + suf. ~ică

plutică s. f., g.-d. art. pluticii; pl. plutici

NYMPHOIDES Hill, NIMFOIDES, fam. Gentianaceae. Gen cu cca 22 specii provenite din regiuni tropicale și continentale ale globului, India, China, Australia, Europa de S și Centrală, S.U.A., majoritatea plante de ape stătătoare sau lin-curgătoare. Flori (corolă întinsă cu 5 petale, pe margine pliate sau franjurate, 5 stamine, stil scurt sau prelungit cu 2 stigmate, ovar cu o lojă) galbene sau albe, așezate pe tulpină, împreună cu frunzele, opus sau în buchet. Frunze ovate, rotunde sau eliptice, nedentate sau ușor-emarginate, la bază adînc-cordiforme, uneori peltate, alterne sau opuse.

PLUTICĂ s. (BOT.; Nymphoides peltata) (reg.) plomânică, plutniță, trifoi-amar, trifoi-de-apă.