NUC sm. 🌿 1 Arbore, cu tulpina dreaptă, cu scoarța albicioasă, cu frunzele mari, al cărui fruct este „nuca”; frunzele sînt întrebuințate în medicină ca stimulante, febrifuge și antiscorbutice; lemnul, tare și greu, servește la fabricarea mobilelor; scoarța servește ca astringent; cu frunzele și învelișul verde ale fructului colorează femeile de la țară diversele lor țesături (Juglans regia) (🖼 3361): au crescut doi nuci foarte mîndri, cu frunzele și cu poamele de aur (SB.); ce e înalt cît casa, verde ca mătasea, dulce ca mierea, amar ca fierea? (ghicitoare despre ~) ¶ 2 Lemn de nuc: mobile de ~ [refăcut din pl. nuci, sg. *nucc < lat. n u x, nucem].

Nuc, -ă v. Ioan III F 1.