Naum (Anton) m. poet si traducător de merit (1835-1917).

Naum-Râmniceanu (Protosinghel) m. originar din satul Corbii din Muscel, a profesat dela 1788-1839 și a scris o cronică documentată dela 1764 până la 1810 (1764-1839).

Naum (sec. 5 î. Hr.), profet evreu. A profețit, ca și Iona, distrugerea cetății Ninive și a săvârșit multe minuni. ♦ Carte a Vechiului Testament a profetului cu același nume, având 3 cap., care cuprinde o singură profeție: căderea Ninivei, a cărei pedepsire va cuprinde de bucurie toate popoarele. Este sărbătorit la 1 decembrie.

NAUM, Anton (1829-1917, n. Iași), poet român. Acad. (1893), prof. univ. la Iași. Membru al „Junimii”; colaborator al „Convorbirilor literare”. Poeme lirice clasicizante („Versuri”); epopeea eroi-comică „Povestea vulpei”. Manuale universitare („Istoria limbii și literaturii franceze”), traduceri din literatura franceză.

NAUM, Gellu (1915-2001, n. București), poet român. Este considerat cel mai reprezentativ suprarealist român și unul dintre cei mai de seamă suprarealiști europeni. Versuri („Athanor”, „Copacul animal”, „Tatăl meu obosit”, „Descrierea turnului”, „Partea cealaltă”, „Malul albastru”, „Fața și suprafața”) și proză („Poetizați, poetizați...”, „Zenobia”) de o mare pregnanță a viziunilor onirice și a atitudinilor nonconformiste. Teatru („Insula...”). Numeroase volume au fost traduse în străinătate. Traduceri din Diderot, Prévost, R. Char, Kafka, Beckett ș.a. Premiul european de poezie, Münster, 1999.

NAUM, ebr. Naum; -escu, act.

Naum Râmniceanu (1764-c. 1838), protosinghel și cronicar român, n. în com. Corbi, jud. Argeș. A scris poezii religioase, o cronică a Țării Românești de la întemeiere până în 1834 (în românește), o cronică a evenimentelor dintre 1768 și 1810 (în grecește) și un Istoric al zaverei în Valahia. A afirmat ideea latinității și continuității poporului român. La bătrânețe s-a retras la m-rea Cernica, unde a trăit ca schimnic.