MÎȚ(A) subs. 1. Mîț b, (Moț); Mîțu, I. (AO XVI 353); -l, munt. (17 B I 450); -l, mold, (Glos); Mățul, 1612 (Olt); – mold. (Sd XXI). 2. Miță, fam., mold., act.; Mîță-blîndă, I, (Bîr I); Măță (Ard); Mățăști s. (Sd XXI). 3. Mițe (Sd XVI). 4. Mîțiu, Ioan, act. 5. Mițelea, St, (17 B III 247). Unele forme se confundă cu derivatele de la Maț.