O definiție pentru Muncă

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUNCĂ subst. 1. Muncu, Silvia, ard. act. 2. cf. Muncaci sătean, 1216, din s. Buza, ținutul Rodnei (11 – 13 C I 108); -u b., ard. și orașul; pentru acesta cf. ung. munkas „lucrător”. 3. Cf. Munceu, Jurj, 1528 (Sur XVIII), zis și Muncean, J. (16 A I 297).

Intrare: Muncă
Muncă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Muncă