O definiție pentru Muncă
Enciclopedice
MUNCĂ subst. 1. Muncu, Silvia, ard. act. 2. cf. Muncaci sătean, 1216, din s. Buza, ținutul Rodnei (11 – 13 C I 108); -u b., ard. și orașul; pentru acesta cf. ung. munkas „lucrător”. 3. Cf. Munceu, Jurj, 1528 (Sur XVIII), zis și Muncean, J. (16 A I 297).
Intrare: Muncă
Exemple de pronunție a termenului „Muncă” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50