O definiție pentru Muncă


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MUNCĂ subst. 1. Muncu, Silvia, ard. act. 2. cf. Muncaci sătean, 1216, din s. Buza, ținutul Rodnei (11 – 13 C I 108); -u b., ard. și orașul; pentru acesta cf. ung. munkas „lucrător”. 3. Cf. Munceu, Jurj, 1528 (Sur XVIII), zis și Muncean, J. (16 A I 297).

Intrare: Muncă
Muncă nume propriu
nume propriu (I3)