muiere² sf [At: PISCUPESCU, O. 305/12 / V: (înv) ~iare, moi~, moire / Pl: ~ri / E: muia] 1 Umezire a unui obiect introducându-l într-o substanță lichidă Si: muiat¹ (1), muietură (1). 2 (Spc) Introducere a unui aliment într-un lichid pentru a face să fie mai moale¹ (1) Si: muiat¹ (2), muietură (2). 3 (Spc) Introducere a rufelor murdare în apă cu sodă, cu săpun etc. cu câtva timp înainte de spălare Si: muiat¹ (3), muietură (3). 4 (Spc) Întingere cu pâine sau cu mămăligă în grăsime, în sos etc. Si: muiat¹ (4). 5 Udare. 6 Stropire. 7 (Spc) Îmbibare a pământului cu apă făcându-l să devină moale¹ (1) Si: muiat¹ (7). 8 (Spc) Transformare a unei materii în formă de pulbere în pastă prin amestecare cu un lichid Si: muiat¹ (8). 9 Diminuare a durității, a rigidității Si: muiat¹ (9). 10-11 Sporire a (plasticității sau) elasticității unui material Si: muiat¹ (10-11). 12 Creștere a supleței Si: muiat¹ (12). 13 Umezire. 14 Frăgezire. 15 Moleșire (1). 16 (Fon) Palatalizare.

MUIERE subst. 1. Muera b. (Paș); Muer/eni, -eștile tt. 2. + -iș și -uș: Muer/ișul s.; -ușul t.

muiere¹ s.f. 1 înmuiere, <reg.> muietură¹. Pentru ca rufele să se spele mai ușor este recomandată muierea lor în apă cu detergenți. 2 (fon.) palatalizare. Muierea este o modificare fonetică prin care o consoană devine palatală.

muiere² s.f. 1 (înv. și pop.) v. Nevastă. Soție. 2 (înv. și pop.) v. Femeie. 3 (reg.) muiere fată v. Fată. Fecioară. Virgină (v. virgin). 4 (înv.) muiere de pat v. Amantă (v. amant). Concubină (v. concubin). Iubită (v. iubit). Metresă. Prietenă (v. prieten). 5 (înv.) muiere îmblătoare = muiere slobodă v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).