mohor¹ sn [At: N. COSTIN, L. 560 / V: (reg) moor, mour, măhur, măur, muhor / Pl: ~oare / E: mg mohar „plantă”] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele ascuțite, cu inflorescența ramificată și cu flori galbene-ruginii, care crește în culturile de păioase, de porumb etc. și este utilizată ca furaj Si: (reg) bursoacă, costrei {Setaria glauca sau Panicum glaucum). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor cu franzișoarele de la baza spicului verzi, bătând în roșcat Si: (reg) bursoacă, dughie, mei-păsăresc (Setaria verticillata). 3 Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunzișoarele de la baza spicului verzi sau brun-violete Si: mei-nebun {Setaria viridis). 4 (Rar; îe) A-și drege ~ul A încerca să repare o gafă. 5 (Bot; reg; îc) ~-roșu Meișor {Panicum sanguinale). 6 (Bot; reg; îc) ~-gros Iarbă- bărboasă {Panicum Crus-galli). 7 (Bot; reg; îc) ~-mare Dughie {Setaria italica). 8 Câmp cultivat cu mohor¹ (1-3) sau pe care cresc aceste plante. 9 (Reg) Mohor¹ (1-3) amestecat cu porumb sau cu ovăz, mei, dughie, servind ca nutreț. 10 (Bot; reg) Rogoz (Carex riparia). 11 (Bot; reg) Țăpoșică {Nardus stricta).

mohor² sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 11073 / Pl: ~oare / E: mg mohar „un fel de stofă”] (Îrg) Haină de purpură.

moor sn vz mohor

MOHOR subst. 1. Mohor/a mold. (Bîr II 374); 2. – b. olt. (Am 108, 157); -ea (Vra); -ea, Ioan (P Bor 95); Mohoria, olt (Sur VI); Mohorăști s. (Dm).

mohor s.n. (bot.) 1 Setaria verticillata; dughie, mei-păsăresc, <reg.> bursoacă, iarbă-costrei, lipici. 2 Setaria viridis; <reg.> mei-nebun, mei-păsăresc, părâng. 3 Setaria glauca; costrei, <reg.> bursoacă. 4 (reg.; și mohor-mare) v. Dughie (Setaria italica). 5 (reg.) v. Rogoz. Rogoz-aspru. Rogoz-de-pădure. Rogoz-mare (Carex). 6 (reg.) v. Rogoz (Carex riparia). 7 (reg.) v. Țepoșică (Nardus stricta). 8 (reg.) mohor-gros v. Costrei (Echinochloa crus-galli); mohor-roșu v. Meișor (Panicum sanguinale).