22 de definiții pentru Mihail

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Mihail m. (St.), unul din cei doi arhangheli: ziua sfinților Mihail și Gavril cade la 8 Noemvrie.

Mihail m. nume a 8 împărați bizantini cari muriră parte asasinați, parte închiși la mănăstiri, afară de MIHAIL VII PALEOLOGUL, care recuceri Constantinopole dela cruciați (1261-1282).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mihail, arhanghel, una dintre căpeteniile îngerilor, socotit ocrotitor al poporului ales.

MIHAIL, Gheorghe (1887-1982, n. Brăila), general român. Șef al Marelui Stat Major (aug.-oct. 1944), inspector general al Infanteriei (1944-1945). Apropiat al lui Carol II, a fost trecut în rezervă (1940) de mareșalul Antonescu. A luat parte la pregătirea trecerii României de partea Aliaților. Singura personalitate militară care a cerut ca armata română să nu treacă granița de Vest a țării. A protestat în fața abuzurilor repetate ale sovieticilor de a-și subordona trupele române pe front, prezentându-și de mai multe ori demisia. Arestat și condamnat, a fost deținut din motive politice (1948-1957).

MIHAIL (în religiile mozaică, creștină și mahomedană), arhanghel, cel dintâi și cel mai ales dintre îngeri. Tradiția creștină îl consideră stegar al lui Iisus în armata îngerilor și, prin aceasta, sfânt protector al Bisericii, al oastei creștine și al tuturor popoarelor. Este reprezentant ca fiind înarmat cu o sabie de foc.

MIHAIL, numele a opt suverani ai Imp. Bizantin. Mai importanți: 1. M. II (820-829). A înăbușit răscoala condusă de Toma Slavul. În timpul domniei lui, arabii cuceresc Creta și încep cucerirea Siciliei. 2. M. IV Paphlagoniacul (1034-1041). În timpul domniei lui, a avut loc răscoala muntenegrilor (1035-1042) și a bulgarilor (1040-1041), iar bizantinii înfrâng pe arabii din Sicilia. 3. M. VIII Paleolog, împărat al Niceii (1258-1261) și al Bizanțului (1261-1282). Fondatorul dinastiei Paleologilor. În iul. 1261, generalul său Strategopulos a cucerit Constantinopolul de la latini, restabilind Imp. Bizantin. A acordat negustorilor genovezi importante privilegii (1261) și cartierul Galata (1267). A încercat, fără a reuși, să-și impună autoritatea asupra statelor din Pen. Balcanică și acceptat, din motive politice, supremația papei.

MIHAIL, Jean (1896-1963, n. Hălăucești, jud. Iași), regizor român de film. Prof. univ. la București. Pionier al artei cinematografice românești („Păcat”, „Manasse”, „Trenul fantomă”). Filme de atmosferă dramatică („Râpa dracului”). Memorialistică („Filmul românesc de altădată”).

MIHAIL gr. Mιϰαήλ < ebr. Mikhāel, nume teoforic < mi khael (Tagl), sau Mikhăyăh (EI). I. 1. Mihail, -â (Dm; Ștef) frecv., act.; -escul (Tec I); -aș, frecv. (C Ștef); -ești s,; -așcu (Nif); ipoc. Lașcu sau și < Vasile; -eș (CL). 2. Mihăil (Rel; Tis 36); (Ștef; Tec I); - (Ștef); -aș Vvd, Movilă; -ețu t.; -eanca, -eni, -ești ss.; -oń, hațeg. (Cand); -uț (17 A II 102). II. MIHAI: 1. -frecv.; -ca b. (16 BVI 274). 2. Mihăeș (Mar); Mihăjeni, -ești ss.; -escu; -eț (Ard II 78). 3. Diminutiv: Mihăiță; sinc.: Măiță, act.; Mihăiasă f. marital (BCI VII 81); Miai (Ard I 89). III. MIHU, cf. ngr. Mίϰος 1. Mih, olt. (Cand); -u (Cat; C Ștef.; Paș; Cand); -o Cotrăceanul (17 B I 5); Mihul, frecv. (Ștef); -a f. (17 A III 164); -eni s.; -escu; -eț. 2. Miha (Mar; Cara 96, 268; 17 B I 432; Ur XXII 288; Sd XI 258); Mihă (Răc 24; RI XII 242). 3. Mihașco (Sd XXII; 17 A II 33); Mihașca b. dobr. (RI XI 210). 4. Mihău (Ștef). 5. Mihov/a, -eni ss.: Mioveni s. (Mus). 6. Mihea. 7. Miheci, C., mold. (RI XI 314) 8. Miheț (Moț; Paș). 9. Mihel = Mihil (Sd VI 485); Mihil (Dm; Ard; Giur 325; Sd X; Sur VI și VII); – călăraș, 1655 (Sd IV 42); – olt. (Sd V 451); Mihelție (Sur XXII); -ea (Paș). 10. Mihi, act.; -ul (17 B II 357). 11. Mihicescu boier, 1829 (Fil). 12. + -oi: Mihoi; -ul, olt. (Sd XXII). 13. + -on: Mihon (Moț). 14. + -oc: Mihoc (Ard; Mar; Met 120); Mihociu (C Ștef; Tec I); Mihocel, V. (Sur IV); fără h: Mioc (An Com); -u, R., băn., act. 15. Mihuc, ard. (Braș); -eni s. 16. Mihuț (Cand; Ard); -iu; -ești s.; (Dm 57; Ștef); -a, b., băn., act.; prob. cu afer.: Huțu, Pachița, act. 17. Mihancea, de V. (Pușc.; Paș); Mihanciu (Paș). 18. Cf. Mihart (Tis; Giur 104, 145; Sd XI 261; AO XXI 193) etc. 19. + -lea: Mihlea, I. (Met 30). IV. Alte forme: A. MIHNEA 1. Mihne (Mar); -a (Dm; Cat); Mihnea Vvd. 2. Micnea, Gh. (AO XVII 318; P Bor 55). 3. Mihna f. (Cat; 16 B VI 33); – j-să, 1688 (BCI XI 65). B. Contaminări: 1. Mihorea, olt., 1623 (SdVI 465). 2. Mihoarcă (Gorj 101). 3. Mihord/a: -ea (Isp V2). 4. Cu met.: Mihodr/a și -ea ss. (Dm); Mihodriciu (Ștef). V. MIU, scurtat < Mihu, cf. Mihucenis., zis și Miuceni. 1. Miu, Ciocîrlan (Acte Sc); Miul Cobiul, din baladă; -escu; -ești, -eți ss.; Miești s. 2. Miuț, 1687 (AO III 149); (AO VI 361); -ă, Cotoraga (Sd XI 269); Miuțoiu (Cand). 3. Miia (16 B II 156); – țig. (16 B I 156). 4. Miiul (G Dem). 5. Mieilă (IO 136). 6. Sîn-Mihai (Col 115) și Simihai s., ard. (Bis R), < magh. Szent Mihály. VI. Din magh. Mihály (cit. Mihai) și ca filiație + -i: Mihali „al lui Mihali” (expl. Al. Cristurean), sau < ucr.; Mihali forme ardelene și moldovene: Mihali (Mar); Mihală (17 B II 102); Mihal/e, -escu, act.; -ea s. 2. Mihăleni s. 3. Mihai (Dm); -aș (ib; RI VI 78); -așa s.; Mihălaș, -a s. (Sd XXI); -eni s. 4. Mihole, Gh., act. 5. + -uc: Mihălucă, Ciogolea (Arh). VII. Din gr. Mιϰάλης și Xάλης: forme aromîne: 1. Mihali și ipocor. Hali: Mihalina f. 2. + -ache, Mihalache și Lache. VIII. Cu sufixe slave -co, -cea, din ucr. sau sîrbo-blg.: 1. Mihal/co (C Ștef; 17 B I 320); -ca (Ștef); -ca (M mar). 2. Mihal/ce (C Ștef); -cea Banul, căpitan sub Mihai Viteazul; -cea Păușasca, f. (AO XIX 130). 3. Mihăl/ceni, -cești ss.; -cescu (R Gr). 4. Mihăl/cioiu, Gh. (Ocina); -ciue băneasa (17 B IV 123). IX. Din srb.-blg. Mишa ipoc. < Michael. 1. Mișa b., ar.; – f., ard. (RI VIII 145). 2. Mișu, Gh. ar. (RI V 78). 3. Mișea b. (Dm); Mișescu (Hur 128). 4. + -ca: Mișca b. (Sd XI 57); Mișcul, olt (Sd XXII). 5. + suf. turc -oglu: Mișolu(Arh). 6. Ipoc. act. Mișu reprezintă pe fr. Michel.

ANDRICU, Mihail (1894-1974, n. București), compozitor român. M. coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la București. Unul dintre făuritorii școlii simfonice românești de inspirație folclorică. Simfonii, balete („Taina” și „Luceafărul”), muzică de cameră și instrumentală.

ATTALIATES, Mihail (sec. 11), om politic și cronicar bizantin, „Istoria” sa cuprinde perioada anilor 1034-1079, cu referiri și la istoria României.

BOIAGI (BOIADJI), Mihail G. (c. 1780-c. 1845, n. Buda), cărturar aromân. Autor al unei gramatici a dialectului aromân scrisă în română (cu alfabet latin), greacă și germană.

CELARIANU, Mihail (1893-1985, n. București), scriitor român. Lirică delicat sentimentală („Drumul”, „Inima omenească”), romane de moravuri („Polca pe furate”, „Diamant verde”) și povestiri erotico-umoristice („Noaptea de fericire”).

CERCHEZ, Mihail Cristodulo (1839-1885, n. Bîrlad), general român. În timpul Războiului pentru Independență a participat la luptele de la Plevna (aug.-nov. 1877), unde Osman Pașa i-a predat sabia; s-a distins la Smîrdan și Vidin.

CERNEA, Mihail N. (n. 1931, Iași), sociolog român. M. coresp. al Acad. (1991). Cercetări de sociologie rurală industrială, antropologie socială a dezvoltării („Oamenii pe primul loc: variabile sociologice în proiectele de dezvoltare”, „O metodologie specială pentru participarea comunității la investițiile locale: experiența programului PIDER din Mexic”).

CRAMA, Mihail (1923-1994, Cetatea Albă), poet român. Versuri elegiace („Codice”) sau alcătuind, prin avatarul eului, o autobiografie fantezistă, proiectată de la origine pînă la sfîrșitul lumii („Decor penitent”, „Ianuarii”).

DAN, Mihail (1842-1886, n. sat Pistești, jud. Gorj), pictor român. Elev al lui Th. Aman. Portretist („Portret de femeie”, „M. Kogălniceanu”, „D. Bolintineanu”).

DAN, Mihail (1911-1976, n. Turnu Măgurele), istoric român. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Studii privind istoria relațiilor românilor cu vecinii („Cehi, slovaci și români în veacurile XIII-XVI”, „Sub flamura Taborului. Mișcarea revoluționară husită”).

LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAIL v. Garda de Fier.

MIHAIL I, domn al Țării Românești (1418-1420), urmașul legitim al lui Mircea cel Bătrân. Ca și acesta, a înfruntat cu vitejie „expedițiile sfinte” conduse de Mehmed I în 1419 și 1420 pentru supunerea Țării Românești. În 1419 a promis doar plata unui haraci (acțiune socotită nedreaptă de cronicile turcești ulterioare ca o „închinare” a țării), în toamnă ridicându-se din nou la luptă antiotomană. A murit în luptă cu Mehmed I în vara anului 1420.

MIHAIL III FIODOROVICI, țar al Rusiei (1613-1645). Întemeietorul dinastiei Romanov. Ales țar de către Zemski Sobor, bolnav și incapabil, a cârmuit inițial (1613-1619) sub influența mamei, apoi (1916-1633) a tatălui său, patriarhul Filaret. A purtat lupte cu suedezii (1614-1617) și cu polonii (1632-1634).

MIHAIL KOGĂLNICEANU 1. Com. în jud. Constanța; 9.857 loc. (2000). Aeroport care deservește municipiul Constanța. Preparate din carne și lapte. Fermă avicolă. 2. Com. în jud. Ialomița, în Câmpia Bărăganului, pe cursul inf. al Ialomiței; 6.230 loc. (2000). Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (1854-1862), în satul Luciu. În același sat a fost descoperit un opaiț din bronz (sec. 6). 3. Com. în jud. Tulcea, situată la poalele Dealurilor Tulcei pe râul Telița; 3.733 loc. (2000). Stație de c. f. Aeroport care deservește municipiul Tulcea. Expl. de calcar. Creșterea bovinelor. Produse alim. Centru de încercare a soiurilor de cereale. În arealul com. a fost descoperit un tezaur compus din 25.000 monede de argint, 200 perperi bizantin de aur, peste 100 lingouri de argint și obiecte de podoabă, datând de la sfârșitul sec. 13 și începutul sec. 14.

MIHNEA III (MIHAIL RADU), domn al Țării Românești (1658-1659). A dus o politică de consolidare a autorității domnești și de luptă deschisă împotriva marii boierimi. Coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gh. Rákóczi II, a început în 1659 războiul antiotoman, obținând asupra turcilor victorii la Frățești și Călugăreni, cucerind Brăila și Giurgiu, și făcând chiar incursiuni în S Dunării. Atacat de turci și de tătari (din spate) și având împotrivă întreaga boierime, s-a retras în Transilvania.

Intrare: Mihail
Mihail nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mihail