O definiție pentru Merțu

Enciclopedice

MERȚU, olt. (RI VI 262); Merțan, Ioan (An Pit 27), cf. subst. merță (baniță).

Intrare: Merțu
Merțu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Merțu
Exemple de pronunție a termenului „Merțu” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2