10 definiții pentru Mentha (gen de plante)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÍZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita).Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica).Et. nec.

APĂRĂTÓARE ~óri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roților trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; mac; somnișor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare

ÍZMĂ f. Plantă erbacee perenă, mirositoare, cu frunze pețiolate și cu flori mici trandafirii, folosită în industria farmaceuticii și a parfumurilor; mentă. ◊ ~ creață izmă cu frunză creață; mentă creață. ~a-broaștei izmă care crește prin locuri mlăștinoase; menta-broaștei. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri

ízmă s. f., g.-d. art. ízmei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APĂRĂTOÁRE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.

APĂRĂTOÁRE s. v. coardă, evantai.

ÍZMĂ s. (BOT.) 1. (Mentha piperita) mentă. 2. (Mentha silvestris) mentă, (reg.) voieștniță. 3. izma broaștei (Mentha aquatica) = menta broaștei, (reg.) minta lângorii; izmă creață (Mentha crispa) = mentă creață, (reg.) iarbă-creață.

ÍZMĂ s. v. tămâiță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MENTHA L., IZMĂ, fam. Labiatae. Gen originar din regiuni cu climă temperată, pînă la 20 specii, erbacee, erecte sau tîrîtoare, odorante. Flori hermafrodite (caliciul campanulat sau tubulos, bilabiat sau cu 5 dinți egali, 10 nervuri, corolă infundibuliformă regulat-fidată, lacinia superioară puțin crestată în vîrf sau întreagă, toate laciniile erecte, 4 stamine erecte, exerte, antere compuse din 2 jumătăți paralele) în număr mare (mai rar 2-6), în verticil, dispuse în spic. Frunze pînă la 1,5 cm lungime, ovate, aproape sesile.

Intrare: Mentha (gen de plante)
Mentha (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Mentha