MAZILU, Panaite (n. 1915, Broșteni, jud. Vrancea), inginer român. M. de onoare al Acad. (1993), prof. univ. la București. Cercetări și studii privind teoria elasticității și statica construcțiilor („Statica construcțiilor”, „Teoria și calculul plăcilor curbe subțiri”, „Aplicarea teoriei elasticității și a plăcilor în calculul construcțiilor”). A proiectat structura de rezistență a Casei Scânteii, azi Casa Presei Libere, a gării Brașov etc.

MAZILU, Teodor (1930-1980, n. București), dramaturg și prozator român. Schițe și nuvele („Insectar de buzunar”, „Soarele și ambianța”); romane („Bariera”, „Într-o casă străină”). Piese de teatru, configurând cu mijloacele grotescului, o remarcabilă tipologie („Proștii sub clar de lună”, „Tandrețe și abjecție”, „Mobilă și durere”, „Don Juan moare ca toți ceilalți”).

MAZIL/U, -escu, act.; Mazăl/u (Tec I) -ea (Meșt Cr), < subst. mazil.