O definiție pentru Mandra

Enciclopedice

MANDRA <gr. μάνδρα „stînă”. 1. Mandre(a) fam. (Bîr I, II; Hur). 2. + -in, Mandrin act. 3. Mandrelie, Coman, moșn. (Cob 57). 4. Mandravela n., grec, t. în București, „stînă + lînă”.

Intrare: Mandra
Mandra nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mandra