O definiție pentru Mamă


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MAMĂ subst. I. 1. Mama, n. pentru diverse localități în Ungaria sec. XI -XII (Drăg); Mamă-de-cîine, Ionașcu, mold. 2. Mămăliță b. (Sd VI 506). 3. Mămălaiă f. (Isp III1). 4. Mămușoara f. (Sd XI 257); Mămșoara f. (17 A II 200). 5. Mamia b. (16 B III 181). 6. Mamina fam. (Sd XVI); – t. (Ț-Rom 56). 7. Mamin, Stoica (17 B III 421); D-tru (17 B II 93). 8. Mamaia t.; Mămăești s. cf. diminutivele: mamae și mamină < mamă, al doilea are și sens de „namilă”. II. Maică. 1. – f. (Dm; P14); – sora Drăgălinei (16 A III 177); – f. (Răc 10; Sd XI 257; 17 A I 120, IV 49). 2. – Prenume de bărbat (17 A II 263); idem, în genitiv: Maicăi (17 A IV 127); Maica b., țig. (16 A III 113; 16 B II 304). 3. Maicu, ard., 1511 (Paș); – înv. mold.; -l, țig. (17 B IV 432); Măiculescu, olt. (în lit. pop.). 4. -an: Maican pren. (Puc; P4 fila 16; Pom etc.); – munt. (17 B I 139); – spătar (BCI IX 75). 5. Măican popa (16 B I 36); – munt., 1506 (Cat); -călăraș, 1655 (Sd IV 38); – mold. (16 A I 469); -u b., mold.); -a f. (16 B IV 438); Măican/escu (Vr; Hur 92); -ești s. V. și Partea I. III. 1. Muică (formă olteană pt. mamă) fam., ard. (Viciu 16); – Oprea (AO XVII. 2. Muma pren. (P14); – b. (17 A IV 382). 3. Din sl. маткa „mamă”: Matca „sora Faurului femeia lui Treapede” 1592 (BCI VII 6). Coincidență: Mama f. în inscripție latină la Tomi (OR I).

Intrare: Mamă
Mamă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mamă