LUT (pl. -turi) sn. 1 🚜 Pămînt galben și gras din care se fac oale, cu care se lipesc pereții, etc.: călcă ~ și lipi cuptiorul, îl humui și-l griji (CRG.); într’un sfeșnic de ~ ardea o lumînare subțire de ceară (VLAH.). ¶ 2 Ⓕ Trup: Privesc apoi ~ul... culcat în sicriu (EMIN.); el știa că ~ul lui se va duce acolo de unde a fost luat (ISP.) [lat. lutum].

LUT subst. 1. Lutul, olt., 1676 (Sd VI483). 2. Luta V., act.; Lutescu.