LINGE vb. 1. Lingă, Vascan (Isp III²). 2. Linguș mold. (Sd VII 379), cf. și vb, a linguși.

linge vb. III. I 1 tr. (compl. indică mâncare, dulciuri etc.) <înv. și pop.> a limpi. Câinele linge smântână din farfurie. Oile ling sare. 2 refl. (despre animale) <fig.> a se pieptăna. Pisicile se ling pentru a-și netezi blana. 3 refl. (reg.; despre insecte, viermi) v. Devora. Distruge. Mânca. Roade. 4 tr. (reg.; compl. indică obiecte, materiale etc.) v. Fura. Lua. Sustrage. II tr. fig. (compl. indică oameni) a adula, a flata, a linguși, a măguli, <fig.> a peria, a pomăda, a tămâia. Își linge șeful pentru a fi promovată.