6 definiții pentru Lin
Enciclopedice
Lin = Linus.
LIN PIAO (LIN BIAO) (1908-1971), general și om politic chinez. Unul dintre principalii conducători ai luptei armate împotriva invaziei japoneze în China. În calitate de comandant al forțelor comuniste din NE Chinei, a contribuit substanțial la victoria în războiul civil împotriva lui Jiang Jienshi. După proclamarea R.P. Chineze a deținut funcții în armată și aparatul administrativ, fiind unul dintre promotorii Revoluției culturale. În 1971, a fost implicat într-o tentativă eșuată de preluare a puterii. A murit într-un accident de avion.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LIN YU-TANG (1895-1976), scriitor și filolog chinez. Din 1936 a trăit mai mult în S.U.A. Romane de inspirație taoistă („Țara și poporul meu”, „Importanța existenței”, „Cu dragoste și ironie”, „O frunză în furtună”); eseuri. A inventat ssitemul de indexare chinez.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂDUREA DE PIATRĂ (SHI LIN), formațiuni stâncoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni înalți de c. 30 m, situate într-o regiune carstică din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orașul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „păduri de piatră”, extinsă pe c. 260 km2, care a luat naștere în urma acțiunii erozive a apelor din precipitații asupra rocilor carstice, stâncile rezultate căpătând forme ciudate, cum sunt leul uriaș, bivolul, rinocerul, pasărea Phoenix ș.a. Este cea mai mare și cea mai spectaculoasă pădure de piatră de pe Glob. Turism.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SHI LIN v. Pădurea de piatră.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
lin2, lină adj., adv., s.n. A adj. I 1 (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) domol, încet, leneș, lent, liniștit, măsurat2, potolit2, tacticos, temperat, <livr.> lento, <pop.> molcomit, <fig.> lânced, moale, rotund. Se îndepărtează cu pas lin. 2 (despre vreme, momente ale zilei etc.) liniștit, plăcut, <pop.> moale, <înv.> liniștos. Este o noapte lină de iunie. 3 (despre modul de viață al oamenilor, despre momente din viața lor etc.) bun, calm2, liniștit, netulburat, pașnic, plăcut, tihnit, <înv. > liniștos, <fig.> limpede, senin, <fig.; înv.> seninos. Toți își doresc o bătrânețe lină, fără griji. 4 (în opoz. cu „agitat”, „neliniștit”; despre somn) calm2, liniștit, odihnitor, ușor2, <fig.> dulce. Dimineața, somnul este cel mai lin. 5 (rar; despre climă, temperatură, anotimpuri etc.) v. Blând. Moderat. Potrivit. Temperat. 6 (în opoz. cu „violent”; înv.; despre ființe) v. Blajin. Blând. Bun. Domol. Moale. Neagresiv. Nemânios. Pașnic. 7 (în opoz. cu „întunecat”, „cețos”, „noros”; poetic; despre cer, zare, atmosferă etc.) v. Albastru. Clar. Curat, Înseninat. Limpede. Pur2. Senin. Străveziu. 8 fig. (înv.; despre suflet) v. Senin. 9 fig. (înv.; despre locuri, adăposturi, refugii) v. Liniștit. Pașnic. Tihnit. II 1 (despre lumină) moale, plăcut, <fig.> blând, dulce. Poate citi numai la o lumină lină. Simte căldura razelor line ale soarelui. 2 (în opoz. cu „amplu”, „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lânced, mic, moale, molatic, molcom, muiat, potolit2, scăzut, slab, stins2, tainic, ușor2, astăzi rar> scoborât, <înv. și reg.> linicel, <înv.> tăinicit, <fig.> leșinat2, plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; înv. și pop.> slăbănogit, sleit2, <fig.; fam.> slăbănog. Vorbește cu vocea lină. De departe se aude freamătul lin al pădurii. 3 (în opoz. cu „intens”, „puternic”, „tare”; despre ploaie, ninsoare, vânt) blând, calm2, domol, lânced, liniștit, moale, moderat, molcom, plăcut, potolit2, slab, ușor2, <înv. și reg.> linicel, <fig.; înv.> înstrunat. După furtună adie un vânt lin. 4 (în opoz. cu „abrupt”; despre terenuri înclinate) domol, ușor2, <fig.> blând, dulce, molatic. A coborât repede panta lină a dealului. 5 (despre suprafețe de pământ) întins2, neted, plan, șes, <rar> nud, <înv. și pop.> luciu2, <reg.> șeștin. Platouri line luaseră locul colinelor. 6 (în opoz. cu „strident”; rar; despre culori, nuanțe etc.) v. Discret. Estompat. Pal. Palid. Sfumat. Spălăcit. Stins2. Șters. Tern. 7 (rar; despre lumină, surse de lumină etc.) v. Discret. Pal. Palid. Slab. Spălăcit. Stins2. 8 (pop.; despre drumuri, șosele etc.) v. Neted. Plat2. 9 (în opoz. cu „creț”; pop.; despre păr) v. Drept. Întins2. Neîncrețit. Neondulat. Netezit2. 10 fig. (rar; despre acțiuni, activități etc.) v. Facil. Necomplicat. Nedificil. Nesofisticat. Simplu. Ușor2. B adv. (modal) 1 (în opoz. cu „repede”; în legătură cu vb. de mișcare) agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lent, liniștit, ușor2, ușurel, <rar> alin1, plaviu, <pop. și fam.> iavaș, <pop.> cătenelaș, cătinaș, cătinel, cătineluș, cătineluț, cătingan, cătinică, linișor, oblu, rara, <fam.> moșnegește, <reg.> linuț, mereor, mereu, mereuaș, mereuț, <înv.> cătinelușel. Obosit, bărbatul merge lin spre casă. 2 blând, ușor2, <înv. și pop.> molcomiș. Noaptea se lasă lin peste munți. 3 încet. Îi vorbește lin, ca să nu-l sperie. domol, liniștit, <fig.> ușor2. Afară plouă lin. liniștit, plăcut, <fig.> ușor2. Vântul adie lin. liniștit, netulburat, pașnic, tihnit. Viața celor doi se desfășoară lin. C s.n. 1 (înv. și pop.) v. Acalmie. Calm2. Liniște. Pace. Serenitate. Tăcere. 2 (înv.) v. Blândețe. Bunătate. 3 (înv.) v. Delicatețe. Eleganță. Finețe. Gingășie. Grație. Suavitate. de reparat intrările
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni