3 definiții pentru Leu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEU, com. în jud. Dolj, în Câmpia Romanați; 5.804 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul Leu). Nod rutier. Creșterea ovinelor; sericicultură. Viticultură; pomicultură (meri, pruni, piersici). Vestigii neolitice ale unei așezări daco-romane și ale unui castru roman din sec. 2-3 (în satul Leu). În satul L. se află bisericile Sf, Dumitru (1825, refăcută în 1868-1872), Sf. Gheorghe (1810, refăcută în anii 1861-1871 și 1925-1926), Sf. Nicolae (1825, reconstruită în 1913-1922) și Maria Precista (1938, reconstruită în 1903), iar în satul Zănoaga, biserica Sf. Nicolae (1814, refăcută în 1894).

LEU, Mihai (n. 1969, Hunedoara), boxer român. Primul român campion mondial la box profesionist (Hamburg, 1997, la categoria semimijlocie, versiunea WBO, în meci cu panamezul Santiago Samaniego). Retras din activitatea competițională în urma unei accidentări la mâna stângă, s-a dedicat curselor auto din România. Președinte al Federației Române de Box (din 2001).

LEU subst. I. 1. Leu (Dm); -l (Tec I; Sur XXII; 16 A II 95; 16 B II 174; 17 B II 317; Glos; Ard); 2. Leulești s. 3. Din tema fără articol: Leești s, (Dm); Leoști ss. 4. Cu art. antroponimic -a: Leoa, C-tin zis și Lioa (16 A III 126, 137); Leoaușer scris și Leușar (16 A 84), lectură greșită pentru „Leoa ușer” adică ușierul. 5. Din diminutivul leuș: Leuș fam,; -eni și -eșli ss. 6. Liucă (Tec I) sau < Ilie + suf. -ucă. 7. Din același diminutiv sau < subst. léucă: Leucă, fam, (Glos; 17 B228; BCI VII 82). 8. Același, cu o, grafie de cărturar: Leuco (17 A I 260; Sd XXII; Isp I2, III1); Leucești s, (Dm). 9. + -uc, -uș: Leucuș b, (Dm); Leucușești s, zis și Licușești, în r. Suceava (Ștef). 10. + -uc, -uț: Leucuția, act., mold. 11. + -otă: Leotă b. (17 B 1424; Hur); Leotească, fam, (Hur); Leutești s. disp. în r. Ploiești (17 B II 319) și mold. (16 A IV 204) poate identic cu Leotești t. < leu (Cat; Î Div) ca în Calotă, Vacotă etc.; Leot/a, -ei, -easca (Petr 20); cf. leotă variantă la subst. liotă (DLR). 12. Cf. Liotică, A, (BCI XII 141) sau < subst. liotă. II. Din rus. лев „leu”: 1. Leva b. (Dm; 16 A III 339); – fam, (Cislău). 2. Levești scris și Levcușești (< lev + -co), dar și Leucușești (Dm); același nume: Leucușani (Levcușani, Leucușouți) azi Leucușeni, s. în r. Roman (Ștef). 3. + -ici, Levici (Dm); – Vasco (16 A I 537). 4. Cu f < v: Lef, Iacov, maior rus (Î Div); – Gh. (Cat gr, I); Lefescu act., nu din subst. leafă; cf. Leah I 4.

Intrare: Leu
nume propriu (I3)
  • Leu