O definiție pentru Leb

Enciclopedice

LEB cf. rus xлеб „pîine”. 1. Lebu, frecv. (Șchei I); 2. – ard. (Paș; Ard; Sd X); -l (Cat); Lebol și Lebul, olt. (17 B II 62); Leabu, ard. (Paș); -l din Brașov; Liab/a, -ul, 1598 și 1614, ard. (Paș).

Intrare: Leb
nume propriu (I3)
  • Leb
Exemple de pronunție a termenului „Leb” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3