DAFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina.

DAFIN ~i m. Arbust tropical înalt cu frunze persistente, lucioase și mirositoare, folosite drept condiment; laur. /< sb. dafina

dafin s. m., pl. dafini

dafin (-ni), s. m. – 1. Laur (Laurus nobilis). – 2. (Olt.) Salcîm. Gr. δάφνη, prin intermediul lat. daphinus (Pușcariu 482; Candrea, Éléments, 23; Diculescu, Elementele, 481; Sandfeld 18), cf. afin. După alți cercetători (Cihac, II, 654; Candrea), din sl. (bg., sb.) dafina, cf. alb. dafinë, dafën, tc. dafne; însă chiar cuvîntul sl. provine din lat. sau din rom. (cf. Miklosich, Elem., 406).

LAURUS L., DAFIN, fam. Lauraceae. Gen originar din sudul Europei, 2 specii,. arbori și arbuști cu frunze persistente, pieloase, mirositoare. Flori dioice în raceme scurte, în axa frunzelor (perigon compus din 4 foliole, 12 stamine, cele femele cu 4 staminoizi).

DANAE Medik., DANAE, fam. Liliaceae. Gen originar din Caucaz, Iran, nordul Siriei are o singură specie: Danae racemosa (L.) Moench (syn. Ruscus racemosus LT; Danae laurus Medik.). Specie cu flori, 5-7, în ciorchine terminal, hermafrodite, petale concrescute, cărnoase, stil scurt cu stigmat rotund. Frunze verzi, pe ramuri pendente. Tufă perenă (cca 100 cm înălțime), ramificată. Cladodii ovat-lanceo- late, ascuțite la bază și vîrf, cca 7 cm lungime, 1-2 cm lățime, verzi, lucioase, cu nervuri paralele. Fruct, bacă rotundă, roșie.

DAFIN s. (BOT.; Laurus nobilis) laur, (prin Transilv.) lurbăn.

DAFIN s. v. salcâm.