Lai, -a, -u etc., v. Evlalie.

LAIU adj. „negru”. 1. – b., olt. (16 B VI; Lăescu, Ion (Vieri 81); Laiul, Ioan (RI X 274) și s. 2. Laia b. (Viciu 34) și t. 3. Laieș (cit. de Bogrea DR); + -ilă (ca în Negrilă): Lăilă (Viciu 34). Cuvîntul laiu răspîndit și la vecini, cf. cehoslovac laja, lajka „oaie neagră pătată în alb” (DLR), este reluat, cu acest sufix: Laica b. (17 B III 175). 4. + -otă, ca Albu > Albotă: Laiuotă b. (16 B V 193); Laiut (16 B V 33); -ești și Laitești ss. (17 B I 90, 313); Laiotă Vvd. Basarab. E. Petrovici (Romanoslavica III 17 – 18) derivă formele de mai sus din srb.-blg. Vlaj, -o.