jug s. n., pl. juguri

JUG subst. 1. Juga b. (16 B III 40); Jugăurs stradă în Ploiești. 2. Jugan, fam., act. 3. + -lea, Juglea (Moț); – A., olt. (AO XVI -353); cf. Giuglea. 4. Jugaru s., olt. și Jugăreni s. (Î Div); cf. Giugaru, mold., act., sau < subst. ar. giugar „prăjină”. (V. Partea a III-a).