4 definiții pentru Jude
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUDE s.m. 1. (Mold., Trans. SV) Principe, domn. A: Lăudați pre Domnul... boiari, giudeci, năroadele toate. DOSOFTEI, PS. C: Cu boiarii și cu giudecii oamenilor. PSALT. (1651). // B: Knęz, judele. ST. LEX., 286. 2. (Mold.) Judecător. Cărțile giudeațelor [lemma: giudecilor] .DOSOFTEI, VS. Forme gramaticale: pl. judeci (PSALT. (1651); DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. judex. Cf. b i r ă u (1), c h i n e z.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jude s. m., art. judele; pl. juzi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
jude s.m. 1 (în sec. 16-17, în Țara rom.) cneaz. Judele conducea un sat liber. 2 (adm.; înv. și reg.) v. Primar. 3 (în tradiții și obiceiuri populare; reg.) v. Căpetenie. Conducător. Vătaf. 4 (jur.; înv.) v. Judecător.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
JUDE subst. 1. – b. (CL; Ard II 191; Moț); Judele b., 1591, ard. (Paș; Șchei I); – olt., 1636 (Sd VII 5); 2. Judescu, olt. (RI VI 264).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni